- Cum a început acest proiect și care a fost inspirația din spatele inițiativei?
Proiectul este o continuare a activităților din trecut, iar noi ne-am dorit promovarea terapiei asistate de câine printre cadrele didactice și atragerea lor ca terapeuți care utilizează această metodă pentru dezvoltarea copiilor. Continuarea proiectului este una firească, deoarece interesul pentru această tematică este mare.
De asemenea, ne-am dorit și să acoperim acele domenii pe care nu le-am inclus în proiectele precedente, și anume informarea și conștientizarea la nivelul familiilor copiilor cu care lucrăm despre utilitatea acestor metode și posibilitatea încadrării unui câine de terapie în familie.
Prin multitudinea domeniilor pe care le dezvoltă prezența unui câine în activitatea cu copiii, metoda este utilă pentru cadrele didactice de orice profil. Profesioniști din străinătate vor ține cursurile de formare. Prin cursurile oferite, ne dorim formarea a cât mai mulți terapeuți de terapie asistată de câine în județul nostru și județele limitrofe pentru a ajunge la cât mai mulți copiii.
- Care sunt obiectivele principale ale acestui?
În materie de obiective, ne-am propus să:
- oferim cadrelor didactice posibilitatea cunoașterii metodei de terapie asistată de câine;
- organizăm unui curs pentru a deveni terapeut în domeniul terapiei asistate de animale;
- sprijinim activitatea copiilor, chiar și a nevăzătorilor și surzilor din Oradea cu terapii asistate de câine;
- susținem cursuri pentru părinți, prin care îi informăm despre posibilitatea de a încadra un câine lângă copiii cu dizabilități.
- Cum vă asigurați că activitățile de terapie asistată de animale sunt adaptate nevoilor și capacităților copiilor cu dizabilități?
Folosim câini speciali instruiți pentru activitatea de terapie, care sunt îndrumați de terapeuți cu formare corespunzătoare. Mai mult, toți copiii sunt testați la începutul anului școlar de către pedagogii lor, care sunt prezenți la activitățile terapeutice.
- Cum a fost primită această abordare nouă în cadrul țării noastre și ce reacții au avut elevii/părinții și cadrele didactice?
Surprinzător de bine, deși mulți nu înțeleg exact ce înseamnă un câine de terapie, suntem invitați constant la ore, iar elevii sunt încântați de orice activitate. De asemenea, profesorii descoperă cu interes capacitățile nelimitate de utilizare a câinilor în cadrul dezvoltării, terapiilor, iar părinții sunt tot mai deschiși spre această activitate.
- Ce diferențe și îmbunătățiri ați observat la nivelul copiilor care au participat la aceste activități cu câinele de terapie?
Pe partea de relaționare, socializare și atenție se observă evoluții semnificativ mari. Copiii sunt atrași de aceste activități, caută contactul cu câinele, îl imită și încearcă să comunice cu el.
Activitățile în prezența câinelui sunt mereu atractive, copii participă cu interes, nu trebuie insistat asupra lor să participe, sunt activi de-a lungul activităților.
- Care a fost cea mai memorabilă poveste de succes în cadrul acestui proiect?
Ar fi greu să precizez doar un exemplu. Fiecare activitate este un succes, mereu se întâmplă ceva nou. În cadrul activităților copiii fac pași în evoluție:
– un copil autist care era retras și privea doar de la distanță câinele, după câteva săptămâni s-a așezat pe burtă cu o carte lângă câine de parcă ar fi fost prieteni de o viață;
– o fetiță (tot cu autism) căreia îi era frică de câine, după a treia ședință, a cerut să îl conducă și să îi dea instrucțiuni;
– copilul autist care nu vorbea la grădiniță după a doua ședință a șoptit fericit “câine” etc.
- Cum integrați câinele de terapie în activitățile educaționale și cum vă asigurați că aceste interacțiuni sunt sigure și benefice pentru copii?
Înainte de prima activitate terapeutică câinii au participat la dresaj, 1 an întreg au fost pregătiți pentru această sarcină, iar primele ședințe au fost monitorizate de trainer.
Terapeutul/conductorul canin este mereu lângă câine, plus în sală se află cel puțin un pedagog al grupei la acre are loc activitatea. Pedagogul este atent la activitatea copiilor, iar terapeutul care conduce câinele este mereu atent la reacția acestuia.
- Ce provocări ați întâmpinat și cum le-ați depășit pentru a continua și dezvolta proiectul cu succes?
Distanța mare de parcurs pentru a găsi oameni specializați în domeniu. Săptămânal, am făcut drumul Oradea/Satu Mare pentru instruirea câinilor și am căutat și specialiști în străinătate.
- Cum credeți că aceste activități cu câinele de terapie contribuie la dezvoltarea emoțională și socială a copiilor, în special a celor cu dizabilități?
Copiii cu dizabilități nu prea participă la jocuri în colectivitate, însă prezența unui câine îi determină să fie în jurul lui, împart emoțiile unii cu alții, sunt fericiți împreună. Cu un câine trebuie să fii mai blând, iar cei mici învață să fie mai liniștiți, mai atenți, ceea ce îi ajută să fie atenți și empatici cu semenii lor.